Valea Cernei are înfatisarea unui culoar longitudinal care separa doua siruri de munti deosebite prin trasaturile lor orografice. Pe partea dreapta a vaii se desfasoara sirul Muntilor Godeanu si Muntii Cernei în continuare pâna la confluenta râului Cerna cu Belareca. În masivul Godeanu predomina culmile rotunjite si suprafetele netede si slab ondulate, care contrasteaza cu versantii abrupti ai vailor, altitudinea maxima fiind atinsa in varful Gugu (2291) cel mai inalt varf din Banat.
Muntii Cernei reprezinta o continuare a Muntilor Godeanu, însotind Cerna pe partea dreapta pe aproximativ 40 km, de la Valea Olanului pâna la confluenta acesteia cu Belareca. De la Valea Olanului pâna la Valea Bedinei întâlnim o treapta înalta formata dintr-o succesiune de înaltimi între 1500 – 1800 m: Vlascu Mare 1668 m, Vlascu Mic 1733 m, Zglivar 1708 m, Arjana 1512 m. La sud de Valea Bedinei întâlnim o treapta mai joasa care se termina cu înaltimi de pâna la 500 m (Culmea Seseminului) ca parte terminala a Muntilor Cernei. Culmile sculptate în sedimente greso-conglomeratice, în eruptii si în calcare, sunt mai scurte si cu profil în trepte. Spre axul Vaii Cernei sunt adânc fragmentate de ape, cu abrupturi calcaroase care adapostesc multe pesteri si uneori pe alocuri cu adevarati pereti inaccesibili.
Muntii Mehedinti însotesc Cerna pe partea stânga având înaltimi ce se mentin în general între 1000 – 1200 m, exceptie facând Vf. lui Stan (1466 m) si Piatra Closanilor (1421 m) care depasesc cota de 1400 m. Versantii sunt fragmentati de pâraie cu frecvente rupturi de panta, abrupti si greu accesibili dinspre Valea Cernei. Între Vf. lui Stan si Vf. Domogled se afla cea mai întinsa suprafata calcaroasa din regiune, marginita spre râul Cerna de un abrupt de 400-600 m fragmentat de vai carstice cum sunt: Plostina, Tasna, Padina Seaca, Jelarau, Feregari cu chei înguste, greu accesibile. În aceasta zona se întâlnesc cele mai variate si mai frumoase forme carstice, câmpuri de lapiezuri, acele santulete variate ca forma, doline, vai seci si polii ce apar în forma unor depresiuni (Beletina, Poiana Cerbului, Poiana Musuroaie), chei (Tasna, Jelarau, Feregari), cascade (Cociu), ponoare, pesteri. La sud de Balta Cerbului culmea calcaroasa se mentine la înaltimi de peste 1100 m, fiind formata din mici masive legate între ele prin sei. În aceasta zona se distinge masivul Domogled (Domogledul Mare 1105 m si Domogledul Mic 1099 m), cea mai importanta creasta perpendiculara pe Cerna.
Caracteristica deosebita a Vaii Cernei este prezenta unor siruri de înaltimi care însotesc valea, când pe o parte, când pe cealalta si se numesc ciuceve si respectiv geanturi. Ciucevele se înscriu în peisaj ca mici masive calcaroase si însotesc mai întâi Cernisoara, apoi Cerna, pe partea stânga si dupa aceea pe dreapta scazând treptat ca altitudine. Geanturile, asemanatoare ciucevelor se afla începând de la Cerna Sat (Geantul Corcoaiei), pâna dincolo de Valea Arsasca, având înaltimi în jur de 900 m si dominând valea cu diferente de nivel de 400-500 m, fragmentate de vai înguste si chei salbatice.
Vara este anotimpul cel mai propice drumetiilor in special in perioada iunie – octombrie. Se pot face si drumetii de iarna pe rachete de zapada. Pentru detalii suplimentare si organizarea turelor ne puteti contacta.