Transcaucazian trail sau pe scurt TCT este un traseu de drumeție de lungă distanță, de clasă mondială, care, odată finalizat, se va întinde pe o lungime de peste 3.000 km, urmând Munții Caucazului Mare și Mic și conectând aproximativ două duzini de parcuri naționale și arii protejate din regiune.
La granița cu Europa, Asia și Orientul Mijlociu, regiunea cunoscută sub numele de Caucaz, Caucazul de Sud sau Transcaucazia este una dintre cele mai diverse regiuni din lume din punct de vedere biologic, cultural și lingvistic – totuși una pe care puțini au avut șansa să o exploreze. O retea de trasee de lungă distanță în întreaga regiune, o comunitate în creștere de excursioniști, pune această bijuterie ascunsă pe hartă pentru a se asigura că peisajele și patrimoniul regiunii pot fi savurate de generațiile viitoare. Mai multe detalii puteți găsi pe site-ul oficial https://transcaucasiantrail.org/en/home-2/. O hartă aproximativă a proiectului decupată de pe site-ul menționat mai sus ar arăta cam așa
Pentru mine in 2025 experiența pe Transcaucazian trail a insemnat un proiect important desfasurat pe durata a 21 în două țări Georgia și Armenia. Pe etapa asta ar insemna asa
– Ushguli – Nakra în Georgia în Caucazul Mare – 190Km / 11500m dif+
– Mănăstirea Goshvank – lacul Parz în Caucazul Sudic – 7km/370m dif+
– Mănăstirea Hoghartsin – Dilijan în Caucazul Sudic – 14km/800m dif+
În Caucazul sudic am fost in luna iulie cand toate pajiștile erau inflorite însa pentru Caucazul de Nord am ales să mergem în septembrie mai exact primele 2 sapt din septembrie. În cele ce urmează am să fac o scurtă descriere a zilelelor petrecute pe munte. Pentru fiecare etapa am ales o singură poză ca să păstrăm lungimea articolului în niște limite rezonabile.
Mănăstirea Goshvank – lacul Parz în Caucazul Sudic – Armenia
Este bine știut, Armenia este prima țară creștină din lume. Aici a fost adoptat creștinismul ca religie de stat in anul 301 AD prin Biserica Apostolică Armeană fondată de apostolii Iuda și Bartolomeu. Nu este de mirare atunci că există multe biserici și manăstiri foarte vechi. Una dintre acestea situată în zona de munte în apropiere de resortul turistic Dilijan este Mănăstirea Goshvank, care datează din sec 12-13.
Mănăstirea este punctul de plecare într-o scurtă drumeție de după-amiază care ne va purta prin pădurile de foioase și poieni cu fân proaspăt cosit către lacul Parz.
Mănăstirea Hoghartsin – Dilijan în Caucazul Sudic – Armenia
A doua incursiune in Caucazul sudic este mai îndrăzneață. Pormin de dimineață de la Mănăstirea Hoghartsin un așezămant vechi datând din secolul 10 care are în structura sa 3 biserici. După ce vizităm ansamblul drumul forestier ne poartă prin fânațele satului pentru ca apoi după traversarea unei păduri de foioase să ieșim în pajiștile alpine la altitudinea de aproximativ 1900m. Aici ne asteaptă surpriza excusiei pentru că am găsit aceste pajiști alpine înflorite iar diversitatea florilor este nemaiîntâlnită. Vremea este însă instabilă și o furtuna de vară ne împinge de la spate așă ca nu vom zăbovi prea mult să admirăm florile. După ce trecem pasul pe la 2200m altitudine începem coborârea spre Dilijan.
Mestia – Georgia
Mestia este probabil una din destinațiile turistice cele mai cunoscute din Georgia. Capitală a regiunii numită Svaneti/Svanetia locuită de svani un subgrup cultural/lingvistic georgian Mestia este un important centru cultural. Principala atracție sunt turnurile medievale fortificate care se pot găsi pe tot cuprinsul Svaneti-ului dar mai cu seamă în Mestia și Ushguli, turnuri care datează din secolele 10-12 AD multe dintre ele fiind introduse în patrimoniul Unesco. Tot aici funcționează și un Muzeu de Istorie și Etnografie unde putem afla mai multe informații despre svani si Svaneti.
Orașul este un bun hub pentru aprovizionare cu provizii sau echipament de munte, tot aici putem găsi transport spre diferitele atracții turistice din zonă și de asemenea putem degusta din bucătăria svan.
Ghetarul Chalaadi
Una din drumețiile ușoare numai bună pentru a te obișnui cu aerul de munte este o tură la Ghetarul Chalaadi. Pentru a ajunge la intrarea în traseu este nevoie să luăm un transfer de 40min asta ca să evităm drumeția plictisitoare pe străzile prăfuite din jurul Mestiei. Ce este interesant la această tură este faptul că putem studia ghețarii pornind de la forma văii, la diferitele nivele pe care le-a avut ghetarul de-a lungul anilor (nivele care sunt marcate pe pietre) urmele geologice lăsate de morena până la gheață dezgolită a ghețarului. Dacă mergeți după-amiază asa cum am facut-o noi torentul care vine din ghețar are cote foarte mari fiind un fenomen pe care nu il putem vedea în Carpați.
Ushguli – Belvedere Chubedishi
Ushguli este o comunitate de 5 sate situate la o altitudine de 2100m pe râul Enguri: Zhibiani, Chvibiani, Chazhashi (tot satul este înscris în patrimoniul Unesco), Murqmeli, Lamjurishi. Turnurile medievale specifice regiunii Svaneti proiectate pe fundalul peretului Bezenghi care conține si cel mai înalt vârf din Georgia (Shkhara – 5203m) conferă acestui sat o frumusețe aparte. Zona este deja foarte populară atât pentru cei care doar doresc sa viziteze situl UNESCO dar și în rândul drumeților pentru că sunt o multitudine de trasee de o zi care pleacă din acest sat. Noi am ales cel către punctul de belvedere Chubedishi ca și o tură de aclimatizare pentru zilele care vor urma.
Usghuli – Kalde
Din Ushguli avem 2 variante mai uzuale de a ajunge in Kalde. Este traseul marcat oficial ca si parte a TCT însă acesta merge aproape integral pe drumuri forestiere si partial chiar pe drumul ce leagă Ushguli de Mestia si o varianta care trece prin pasul Lagem la 2990m. Noi am ales varianta a doua pentru că merge exclusiv doar pe poteci evităm astfel drumurile mai umblate și in plus ne oferă ocazia să urcăm și un vârf de 3142m din pasul Lagem. Ruta urmează la inceput valea râului Enguri pentru ca apoi sa urce abrupt spre pasul Lagem. De aici coborârea este și ea tot abruptă până în valea Râului Kalde care vine din ghețarul cu același nume. Kalde a fost un important sat in Svaneti până la ânceputul sec XX când a fost distrus de bolșevici. Aici se pare că s-a concentrat rezistența svană in lupta sa împotriva bolșevicilor care in anul 1924 au invadat teritoriul actual la Georgiei. Bolșevicii vrând să de-o lectie svanilor au omorăt într-un masacru populația satului si au distrus de asemenea casele. Astăzi ca urmare a creșterii turismului în zona au apărut 3 unități de cazare si pare ca satul revine încet la viată cel puțin în timpul verii.
Kalde – Adishi
Etapa presupune traversarea pasului Chukunderi pe la o altitudine de 2722m. Pe primii 4km refacem drumul de ieri de pe valea raului Kalde urmand ca apoi sa ne inscriem pe o urcare în serpentine largi către pas. Din pas avem probabil una din cele mai frumoase priveliști de pe acest sector de traseu, și anume ghețarul Adishi. Urmeaza apoi o coborare pana la raul Adishi, de fapt un torent care se formeaza doar 1.5km în amonte direct din ghețar. În mod normal toată lumea vine in sens invers și face traversarea torentului cu caii puși la dispoziție contra cost de sătenii din Adishi. Noi am ales să parcurgem traseul în sens invers, în felul acesta avem mai puțină diferență de nivel de urcat, întâlnim mai puțini turiști însa marele incovenient este trecerea apei fără ajutorul cailor, sau poate una din cele mai interesante experiențe ale excursiei. După traversarea torentului si aprovizionarea cu apă de la un izvor mineral ajunge in Adishi unul din cele mai bine conservate sate. Datorită poziției sale destul de innacesibile satul încă păstrează aerul autentic svan chiar dacă asta include multă balegă pe drumurile din sat, drumuri care sunt incă pavate cu piatră.
Adishi – Tvirmi
Alegem din nou să iesim de pe traseul clasic TCT care in mod normal merge la Zabeshi. In 2024 am fost deja acolo este un sat frumos insa etapa era prea scurta si oricum vroiam sa vedem si alte locuri. Prima partea a traseului ne poarta prin niste poieni intrerupte de scurte zone inpadurite. Dupa aproximativ 2h ajungem in zona statiunii de schi Tetnuld de unde doar pe drumuri de piatra parcugem restul distantei pana in satul Tsvirmi. Singurele atractii ale zilei au fost afinele, un soi aparte pe care l-am gasit doar in Caucaz si manastirea din Tsvirmi de unde am admirat si apusul.
Tsvirmi – Mestia
In aceasta etapa ne-am propus parcurgerea crestei Zuruldi cu urcarea celui mai inalt punct al sau, vârful Mentashi(2472m). Creasta ofera priveliști deosebite spre cele 2 vârfuri enigmatice care se află în apropierea Mestiei Tetnuld si Ushba. Odată ajunși în creasta traseul alterneaza cu urcări și coborâri ușoare urmate de plaiuri și păduri. Până la vârful Mentashi e liniște iar apoi apar hoardele de turiști care urcă cu telescaunul din Mestia.
Kvemo Marghi – Nakra
O etapa foarte lungă cu cei aproape 30km si 2050m diferență de nivel și dificil de împărțit cu excepția cazului în care se doarme la cort (cort pe care va trebui sa fie cărat cu spatele). Etapa incepe in satul Kvemo Marghi pana unde trebuie asigurat transport privat pentru ca nu este cursa regulată din Mestia. Cursele Mestia-Zugdidi vă vor lasa la Tobari de unde mai trebuie mers pe jos vreo 8km pana la intrarea in traseu. Traseul urmeaza la inceput un drum forestier abandonat pana in Zemo Marghi de unde avem un forestier veritabil care ne duce pana la iesirea din padure. Drumul este practicabil cu masina dovada o stau si multitudinea de salase din golul alpin, pare sa fie o zona freventata de pastori. Chiar la iesirea din padure gasim un salas in construcție, pare sa semene cu un refugiu, cine stie poate ca in viitor etapa va putea fi impartită în 2 sectiuni. Imediat după intrarea în golul alpin ne înscriem pe o vale foarte adâncă care pare ca nu se mai termină si dupa 2h de urcuș ajungem in sfârșit in pasul Utviri, 2714m altitudine. De aici doar o coborâre lungă pe drum forestier ne mai desparte de Nakra destinația noatră. Până la urmp s-a dovedit ca asta ar fi singura etapa pe care nu aș repeta-o din întreg parcursul meu pe TCT.
Nakra – Cascada Leiraki
Pentru că prognoza a devenit complicată am hotărât să luăm o zi de pauză, să dormim practic 2 nopți in Nakra. Avem noroc de o cazare foarte bună, mâncare gustoasă așa că pare o decizie bună. Evident că nu putem sta liniștiți și în ziua de repaos facem 21km si 700m diferență de nivel pănă la cascada Leiraki. Practic am urcat pe valea Nakra către zona înaltă, către ghețari. Din ghidul nostru cu trasee în Caucaz aflăm că pană in 1945 pe această vale era o trecătoare către Rusia folosită în mod curent ca și rută comercială. Dovadă stau și astază pichetele de grăniceri care sunt încă prezente și active pe traseul nostru (deși primul dintre ele nu arată decât ca un sălaș obișnuit, singura diferență ar fi fost steagul de la intrare). Cascada în sine este mare într-adevăr insă cumva nu ne convinge că ar fi un obiectiv important.
Nakra – Pari
Din păcate în Nakra din cauza ploilor abundente apa de la izvor se contaminează, noi nu suntem atenți și consumăm apă contaminată așa ca de aici pe tot parcusul drumului suferim de tulburări digestive mai mult sau mai puțin severe. Ca și lecție dacă sunt ploi abundente ar fi bine să filtrați și apoi să purificați apa înainte de a o consuma. Pe traseul nostru din Nakra urma să trecem pe lăngă muntele Kva, probabil cel mai apropiat punct de Elbrus (25km in linie dreaptă). Un detur de 1,5h ne-ar fi putut asigura o belvedere asupra Elbrusului însă din păcate vremea ploiasă nu ne-a ajutat deloc. Ne continuăm drumul prin satele de munte pănă în Pari unde decidem să rămânem peste noapte. Traseul urmeaza un drum de car care unește satele de munte, parțial locuite iar mie îm aduce aminte de catunele din munții Cernei pe secțiunea Dobraia – Ineleț. Vremea ne chinuie cu ploi care alterneaza de la torențiale la ploaie mocănească pe fundalul unui cer cenușiu pe care norii se mișcă cu mare viteză.
Pari – Etseri – Mazeri
O etapa foarte frumoasă care în prima parte ne poartă prin fânațele și livezile satelor Etseri si Mazeri pentru ca apoi să ne urce constant spre pasul Bak aflat la 2416m. Din acest pas suntem foarte aproape de Ushba unul dintre cele mai frumoase și dificile vârfuri din Caucaz. De data aceata ploaia ne-a ocolit însă stratul gros de nori nu ne permite să ne bucurăm complet de peisaj. Din pasul Bak râmănem încă la altitudine pentru încă o bucată de vreme pentru ca apoi să coborăm abrupt spre Mazeri. Începe și ploaia însa de data aceasta cu grindină.
Mazeri – Mestia
Ne trezim dimineata cu o priveliște superbă spre vârful Ushba, este prima dată când îl vedem așa bine în ultimele 7 zile. Minunea dureaza mai puțin de 2h până când soarele se ridică pe cer și odată cu căldura lui și norii care au dormit în vale. După micul dejun plecăm în grabă cu speranța că vom putea evita ploile de dupa amiază cu destinația pasul Guli situat la 2954m. Urcarea este lungă, obositoare. Pentru cei care astăzi își incept aventura pe lângă oboseala datorată urcării se cumuleaza și efectele altitudinii. Dupa 4h de mers ajungem în pas de unde începem coborîrea spre Mestia.
La final cele 14 zile petrecute in drumeție pe TCT au insemnat 210km si 13000m diferenta de nivel, peisaje deosebite, sate medievale incluse in patrimoniu UNESCO si multe alte amintiri frumoase. O experiență care merită încercată.
Florin Ocolisan //septembrie 2025