Sezonul acesta a fost cam sarac in zapada si asta nu doar pe la noi in vestul tarii. Pe sfarsit de februarie reusim si noi sa ne organizam pentru prima tura de iarna insa eu las skiul de tura acasa descurajat fiind de grosimea stratului de zapada.
Impreuna cu Cozma si Iulian plecam in Retezat cu planul de a dormi la refugiul Bucura. Urma sa urcam prin valea Stanisoara, sa iesim in cresta prin saua de iarna iar coborarea o vom face pe valea Pietrele. Nu am facut planuri prea mari pentru ca vremea nu se anunta reusita.
Pana la Carnic nu este nici un pic de zapada, prima zapada timida, asa de 2cm apara doar in apropierea cabanei Pietrele.
La Pietrele o turma de turisti tocmai pleca in traseu, care incotro. Cativa dintre ei au rucsacii pregatiti de dormit in refugiu si aflam imediat ca destinatia era tot Bucura, va fi aglomeratie..
La iesirea din padure pe Valea Stanisoara zapada este deja faina si incepe sa imi fie ciuda ca nu am skiurile cu mine.
Vremea pare buna dar observam curand ca suntem intre 2 straturi de nori, unul pe care l-am lasat deja in vale si inca unul care trece in viteza peste varfuri. Unde suntem noi este soare si peisajul arata de iarna desi se vede clar ca zapada este foarte mica. Ajungem in golul alpin..
Chiar sub saua de iarna intram in nori si incepe balaureala. Desi avem GPS stim ca exista un culoar clar pe care ar trebui sa il urmam ca sa iesim in siguranta in creasta insa evident nu avem track cu acel culoar. Vedem pe GPS unde ar trebui sa iesim si hotaram ca urcam direct in creasta, zapada fiind mica si fara riscuri. Pe cand iesim in creasta apare si soarele dar si vantul.
Ne bucuram de soare si ne hotaram ce facem in continuare. Pentru ca vantul bate cam tare deja si este destul de tarziu vom porni direct catre refugiul Bucura insa pe creasta peste Vf. Bucura II si I. Luam obiectivul in vizor si pornim.
Creasta este superba si este destula zapada incat sa umblam lejer pe coltari. Norii se intorc dar momentam suntem la limita asa ca ne orientam inca destul de usor. Ajungem pe Bucura II..
De aici vizibilitate zero, mergem cu nasul in GPS incercam sa tinem creasta si apoi din curmatura Bucurei poteca spre refugiu. Vantul se opreste complet odata ce coboram in caldare…
Ajungem la refugiu unde surpriza nu mai este nimeni, se pare ca ceilalti turisti care au urcat prin valea Pietrele nu au mai ajuns. Avem tot refugiul pentru noi, pregatim paturile pentru somn si ne apucam de gatit. Inauntru avem -3 grade.
Daca la ora 12 noaptea cerul era senin complet, fara vant dimineata lucrurile arata complet diferit. Avem din nou nori in staturi iar in creastele fumega semn ca avem si vant.
Urcam in Curmatura Bucurei si de aici coboram direct catre Gentiana si apoin Carnic.
La intoarcere intalnim niste baieti din Cluj pe skiuri de tura si ma gandesc ca zapada sus in caldarea pietrele chiar este super pentru ski. Plec acasa cu gandul de a reveni in 3 sapt, dupa cantonamentul de ski din Austria, la Gentiana probabil pentru ultimul ski de tura din acest sezon.
Track-ul aici: