Tura mare de bicicleta de anul acesta am decis sa fie la noi in tara si evident sa treaca prin munti. Ideea traversarii Carpatilor Occidentali nu imi apartine, am gasit un raport de tura postat de Serban Ciurlea (chiurleas.blogspot.ro/) si mi-a placut mult ideea. Am adaptat putin traseul ca sa fie mai potrivit pentru bicicleta si de asemenea si pentru timpul pe care il aveam la dispozitie si anume 4 zile. Pe scurt urmeaza sa facem o traversare de la Huedin la Dunare.
Am anuntat tura cu mult timp inainte si cativa prieteni au fost interesati insa in tren ne-am urcat doar 3 : Helmuth eu si Bogdan S, oricum mai bine ca in celelalte ture.
Prima etapa este una feroviara, Timisoara – Huedin punctul nostru de plecare in aventura cicloturistica. Spre surprinderea noastra CFR-ul a reusit performanta sa ajunga la timp (cele 15 min intarziere nu se pun) asa ca spre ora 23 suntem in sala de mese a pensiunii Tip-top (una din putinele pensiuni din Romania in care m-as intoarce fara ezitare).Am fost asteptati cu masa calda de gazda foarte primitoare.
Huedin – Arieseni (83Km, 1800m diferenta de nivel)
Dimineata dupa micul dejun care intrece orice asteptari pe o vreme destul de mentolata pornim la drum spre Padis.
Prima portiune pana la Rachitele merge foarte bine, asfaltul nou pe alocuri ne ajuta mult. Frigul de dimineata ne indeamna la drum asa ca nu prea facem pauze doar opriri scurte pentru poze.
In Rachitele dupa pauza obligatorie de la birt, loc bun de cules informatii pornim catre Ic. Ponor pana unde vom rula doar pe asfalt nou, o placere.
De la Ic. Ponor dupa o scurta hidratare continuam catre Padis. Undeva la 4Km de la punctul info din Ic. Ponor se termina si asfaltul insa forestierul este bun pentru bicicleta. Un mic pas si ajungem din nou la asfalt insa acesta deja vine din partea cealalta dinspre Pietroasa, Bihor. Coborare in viteza, cativa stropi de ploaie dar nu ne mai oprim decat in Glavoi unde altundeva decat la Mall-ul lui Cornel.
Dupa un langos merge bine si o ciorba la cabana Cetatile Ponorului. Azi avem timp destul asa ca nu are rost sa fortam. De la cabana plecam pe banda rosie catre Arieseni, pe care insa o pierdem imediat. Cica au facut ceva remarcare in zona…
Un push bike ne scoate in creasta unde regasim marcajele. Lasam banda rosie care merge spre groapa Ruginoasa in dreapta si pe triunghi rosu coboram pe valea Cobles catre Arieseni.
Arieseni – Valea Lui Liman (163Km, 2500m dif nivel)
De la bun inceput stiam ca aceasta etapa urmeaza sa fie cea mai grea…practic daca azi reusim sa ajungem la Valea lui Liman putem sa ducem la bun sfarsit si intreaga traversare, altfel urmeaza sa intram in criza de timp.
Incepem cu o coborare de 3 Km la doar 6 grade Celsius…iar apoi 900m diferenta de nivel in urcare pana pe “acoperisul” muntilor Apuseni, Vf. Cucurbata Mare (1842m). Drumul pana pe varf este ciclabil si in stare foarte buna, probabil a fost reabilitat cu ocazia construirii eolienelor de pe varf. Dupa 2h 30min suntem pe varf si ne bucuram de panorama.
Mai este mult.. |
Depresiunea Beius |
Vf. Cucurbata Mare (1842m) |
Vf. Cucurbata Mare (1842m) |
De aici si pana in zona varfului Gaina vom merge doar pe creasta principala a muntilor Bihor iar partea buna este ca tendinta este de usoara coborare. Drumul de creasta este un forestier bun pe care inaintam cu spor. Avem parte si de ceva push bike-uri atat pe coborari cat si pe urcari dar in general am stat mai mult in sa.
Singurul push bike la vale |
De aici incepem coborarea catre Halmagel. In plan indepartat se vede inca releul de pe Cucurbata |
Din creasta principala si pana in Halmagel cei 22 de km, 1100m diferenta de nivel iar facut in 40 de min doar coborare. A fost si cea mai reusita coborare din toata excursia.
Planul era sa mancam in Halmagiu, comuna mare situata la drum european insa ghinion (vorba presedintelui). La singura pensiune din comuna restaurantul era inchis sambata si duminica…
Mancam studenteste de la magazin, “pita cu salam”.
De aici avem cam 10km pe DN76 de unde intram pe valea Vata si incepem traversarea muntilor Zarand. Ruta aleasa Drumul Regelui care ne scoate in Petris pe Mures. Drumul este pietruit in stare foarte buna iar urcarea este lina. Fara sa depunem mare efort ajungem in creasta principala la altitudinea de 650m.