15,16 Septembrie 2012
Prima data am fost in satele de cehi acum vreo 4 ani, la Ravensca, cu bicicleta. De atunci cand putem primavara sau toamna revenim. Anul acesta toamna este cam aglomerata asa ca desi prognoza meteo nu este prea buna punem bicicletele pe masini si plecam spre clisura Dunarii.
In drum spre Moldova Noua incepe ploaia, insa la Liubcova este soare. Lasam masinile aici si pornim spre Eibental, prima destinatie unde ajungem pe vreme buna. Drumul este usor, la inceput plat si asfalt pe clisura Dunarii apoi 6 Km pe drum pietruit in urcare.
Admiram satul, poze nu facem ca am lasa SLR-ul acasa . Avem o mica sedinta tehnica. Mai sunnt cam 2 ore de lumina, este innorat si cam bate vantul.
Descopar ca avem 2 rute posibile spre Bigr: una mai scurta 16Km (banda rosie) insa localnicii ne spun ca o sa impingem mult la biciclete iar a doua 25.5Km (banda galbena) pe drum forestier.
Ioana este hotarata, desi timpul este scurt pornim pe drumul mai lung cu speranta ca o sa stam mai mult in sa. Din pacate dupa ce parasim satul si urcam in culmea muntilor Almajului intram cu capul in nori la propriu. Ceata deasa, ploaie marunta si vant puternic.
Marcajul impecabil, fara el cu siguranta nu ajugeam in Garnic. Din cauza cetii inaintam incet, suntem cu moralul la pamant, nu vedem nimic si evident ne prinde noaptea pe drum.
Nu ma descurajez scot frontalele si am parte de o surpriza de proportii: lumina frontalei este difuza si se reflecta pe ceata densa reducand vizibilitatea la 2 m.
Atunci mi-am dat seama ca excursia noastra nu mai este chiar una de placere….Ioana este nervoasa …inaintam incet pe langa biciclete.
Ajungem la ora 20 la Bigr in sfarsit. Mai trebuie sa caut cazare, evident ca am planificat totul in ultimul moment asa ca am sunat pe nimeni.
Am ceva numere de telefon luate de pe http://www.banat.cz/ceske_vesnice.htm insa din pacate nu raspunde nimeni. Atunci incerc solutia universala, mergem la birtul satului….functioneaza..
Ne cazam la Marek Pelnar, casa cu numarul 46. Nu are apa calda insa ne pregateste masa in 30 de minute…
A doua zi vremea este la fel iar Ioana nu mai vrea alte aventuri pe ceata…asa ca ne intoarcem incet catre masina pe drumul auto in Cozla.
Pe clisura Dunarii este soare….